Alba Iulia a fost primul și unicul oraș între așezările urbane ale Transilvaniei, care a permis stabilirea pe teritoriul său, a unei comunități evreiești, în timpul și cu acordul principelui Gabriel Bethlen (1613-1629).

De la prima sinagogă de lemn, menționată de călătorul suedez Hildebrand la 1656 în cetatea medievală, până la ridicarea celei de zidărie, din orașul de jos, în 1822, evreii din Alba Iulia, sefarzi și așchenazi au utilizat pentru desfășurarea cultului o casă de rugăciuni. În anul 1822 se construiește din încuviințarea episcopului Transilvaniei, Ignatius de Negyes, o sinagogă de cărămidă în locul celei de lemn.

Cunoscută sub denumirea de sinagoga veche, clădirea din 1822 rămâne până astăzi cel mai vechi și cel mai important edificiu religios din Alba Iulia și Transilvania. În arhitectura sa simplă și originală se regăsesc componentele necesare desfășurării serviciului religios: o sală mare de adunare în mijlocul căreia se află estrada predicatorului din cărțile sfinte, vestibulul deasupra căruia se afla tribuna rezervată femeilor, iar la est altarul sau Chivotul cu sulurile Torei. Ca element specific, clădirea mai păstrează încăperea folosită altă dată ca închisoare, rezultat al exercitării atribuțiilor judecătorești.

Pentru a putea vizita sinagoga este nevoie de o programare prealabilă la numărul de telefon: +40 744 790 410