1. Muzeul Principia

În antica așezare romană Apulum se afla cantonată cea mai importantă legiune a provinciei Dacia, Legiunea a XIII-a Gemina. Castrul acesteia s-a ridicat în timpul împăratului Traian, dar abia sub Hadrian a fost construit din piatră. Acesta a servit ca principală fortificație a Daciei romane, dăinuind în timp până astăzi. În Evul Mediu zidurile sale au fost suprapuse de cele ale cetăților care s-au succedat în timp. Porțiuni din castru, împreună cu una dintre porțile sale și Principia au fost conservate și pot fi vizitate de turiști.

Pe locul actualei cetăți s-au succedat în ultimele două milenii mai multe fortificații puternice, de la castrul antic la cetatea modernă bastionară construită la începutul secolului al XVIII-lea. Cea mai veche dintre ele, realizată de romani, a dăinuit cel mai mult în timp, vreme de peste un mileniu, fiindu-i reîntărite zidurile.

Începuturile primei fortificații se leagă de deznodământul celor două războaie daco-romane (101-102, 105-106), soldate cu înfrângerea lui Decebal şi cucerirea regatului său de către împăratul roman Traian. Fortificația legionară a fost construită în două etape, între anii 106 și 132. Inițial, aceasta era doar din pământ şi lemn, cuprinzând în interiorul său amenajări simple. Zidurile puternice din piatră au fost înălțate după moartea împăratului cuceritor, în timpul lui Hadrian. Cu o fundație din piatră, zidurile castrului, cu grosimi de până la 3 m, au fost construite din blocuri masive de calcar, tăiate din cariere aflate în apropierea orașului și clădite în tehnică opus quadratum. Forma castrului era aproximativ pătrată, cu laturile estimate la circa 440 x 400 m, având patru porți de acces.

Lucrările edilitare de reabilitare a cetății au permis excavarea unei suprafețe considerabile din interiorul castrului roman. Au fost săpate zone virgine, care au oferit numeroase date privitoare la evoluția şi dinamica activităților militare din interiorul fortificației. Așa cum era firesc, au fost descoperite numeroase resturi ale unor clădiri care erau folosite de legionari: clădiri administrative, barăci ale soldaților, precum şi fragmente din trama stradală. Principia castrului a beneficiat de o atenție sporită şi este conservată în cadrul unui muzeu acoperit (Muzeul Principia), special amenajat peste ruinele romane.

Amplasat în Piața Cetății, Muzeul Principia este locul în care este valorificată turistic o parte din clădirea Principiei castrului roman de la Apulum. Aici și-a avut sediul comandamentul Legiunii a XIII-a Gemina, singura legiune care a staționat pe teritoriul Daciei pe toată perioada ocupației romane. Muzeul este unul dintre locurile în care puteți afla povestea castrului ridicat de romani la Apulum. Principia a fost cercetată și pusă în valoare doar parțial, deoarece o bună parte a ansamblului se află sub strada din apropiere și sub Universitatea „1 Decembrie 1918”. În curtea muzeului sunt expuse piese descoperite în timpul campaniei de cercetare arheologică a zonei sau din colecțiile mai vechi ale Muzeului de istorie din oraș, cum ar fi statui și altare. Statuia în bronz de la intrarea în Muzeu ne arată cum era echipat soldatul roman acum 1900 de ani, atunci când Dacia a devenit unul dintre ultimele teritorii incluse în granițele Imperiului Roman. Vizitatorii pot vedea încăperile în care se ținea tezaurul, stindardele, unde se făcea instruirea ofițerilor și soldaților Legiunii. Tot în interior este valorificată și pardoseala originală a unor încăperi sau hipocaust-ul, cunoscuta instalație de încălzire a romanilor.

Sursa: www.memoriaurbis.apulum.ro; www.albaiuliaqr.ro

EN: The Principia Museum

The most important legion of the province of Dacia, the XIII Gemina Legion, was stationed in the ancient Roman settlement of Apulum. Its fortress was built during the time of the emperor Trajan, but only under Hadrian was it built of stone. This fortress served as the main stronghold of Roman Dacia, resisting through the ages until the present day. Some portions of the fortress—one of its gates and the buildings belonging to the Principia—are preserved and can be visited by tourists.

On the site of the current fortress, during the last two millennia, several strong fortifications succeeded one another from the ancient Roman fortress to the modern from the 18th century. The Roman fort lasted more than one millennium. Its walls were repaired and reinforced repeatedly.

Its beginnings are connected with the conquest of the Dacian kingdom by Emperor Trajan at the end of two major wars between the Romans and the Dacians (101-102 and 105-106 AD). The legionary fortress was built in two stages, from 106 to 132 AD. Initially, it was built only of wood and earth, and had only simple constructions within its walls. Strong stone walls were erected after the death of Trajan, during the reign of the next emperor, Hadrian (117-138 A.D.). The walls of the fortress, with a thickness of 3 meters, were built with massive blocks of chalk using the technique known as opus quadratum. The foundations of the walls consist of quarry stone and boulders. The fortress was rectangular in shape with sides measuring ca. 440×400 meters. It had four gates.

The restoration undertaken in the fortress, extensive surfaces within the Roman fortress were excavated. Untouched upon areas were excavated. These offered numerous indications of the evolution and dynamic of military activities inside the fortress. Not surprisingly, abundant traces of buildings used by legionaries, such as administrative spaces, barracks, and street portions, came to light. The buildings belonging to the Principia complex were conserved in a museum, which was especially designed to protect the Roman ruins.

Located in the Citadel Square, Principia Museum is the place where a part of the Principia building of the Roman castrum in Apulum is touristically highlighted. The headquarters of the 13th Legion Gemina was here, the 13th being the only legion that remained in Dacia province during the entire period of Roman occupation. The museum is one of the places where you can find the story of the castrum built by the Romans in Apulum. Principia was only partially researched and highlighted because a large part of the ensemble is under the street near the „December 1st, 1918” University.

The exhibition in the museum courtyard presents artifacts discovered during the archaeological research campaign in the area or from the older collections of the History Museum in Alba Iulia, that is to say some statues and altars. The bronze statue at the entrance of the museum shows us how the Roman soldier was equipped 1900 years ago, the times when Dacia became one of the last territories included within the borders of the Roman Empire. The inner area preserves in situ important traces of the Principia. The visitors can see the rooms where the treasure and the standards were kept or the place where the briefing of the officers and of the soldiers was performed. Also inside the original pavement of some rooms is highlighted or the hypocaust, the well-known heating system of the Romans.

2. Via principalis

Castrul roman de la Apulum a fost proiectat în formă de patrulater, cu câte o poartă amplasată pe fiecare latură și cu drumuri principale care făceau legătura între porțile situate pe laturi opuse. Dacă vă întrebați cum arătau drumurile care brăzdau anticul Apulum, la Alba Iulia se păstrează un segment din Via principalis. Era drumul care lega porțile principale ale castrului, de sud și de nord. Via principalis trecea prin fața „Principiei” castrului roman de la Apulum, adică sediul comandamentului Legiunii a XIII-a Gemina. Pe artera pavată cu lespezi de piatră treceau carele cu sare, ulei, vin, dar și echipamente militare necesare locuitorilor castrului. Vestigiile drumului pe care au pășit soldații romani au ieșit la iveală pe parcursul lucrărilor pentru proiectele de reabilitare a Cetății Alba Carolina. După campania arheologică s-a ales conservarea și păstrarea la suprafață a unei zone lângă strada Mihai Viteazul, artera principală a Cetății.

Cei care ajung aici pot vedea lespezi ale drumului păstrate in situ, dar și canalul de cărămidă poziționat sub axul longitudinal al drumului, ce avea scopul de a asigura drenajul acestuia. Porțiunea centrală a drumului era flancată de două șiruri de lespezi de piatră, prevăzute pe margine cu canturi. Asta, pentru a preîntâmpina derapajul carelor ce alimentau tabăra militară cu alimente și echipament militar. Restauratorii au valorificat și segmente din rigolele laterale amenajate de romani pentru scurgerea apelor pluviale, dar și coloanele porticus-ului, galeria acoperită care străjuia drumul de o parte și cealaltă. Urmele castrului roman de la Apulum, cercetate arheologic și puse în valoare turistic, figurează pe „Ruta culturală europeană a împăraților romani și a vinului de-a lungul Dunării”.

Sursa: www.albaiuliaqr.ro

EN: The Via Principalis Road

Rectangular shaped, with a gate placed on each side and with main roads that linked the gates placed on opposite sides, – this is how the Apulum Roman castrum had been planned by the engineers and the architects of the Roman Empire, almost two millennia ago.

If you wonder how the roads inside the ancient Apulum looked like, we can tell you that in Alba Iulia we have a section of Via Principalis. It was the road that connected the main gates of the castrum, the Southern and the Northern ones. Via Principalis was passing in front of the „Principia” of the Roman castrum – the headquarters of the 13th Legion Gemina.

Here, a part of the 1800 years old building is visible inside the Principia Museum. Every day, carts with salt, oil, wine or even military equipment necessary for the inhabitants of the castrum were passing on the road paved with stone slabs.

The vestiges of the road, on which the Roman soldiers used to walk, came out during the restoration process of Alba Carolina Citadel. After the archaeological campaign, the area nearby the Michael the Brave street, the main road of the citadel, was chosen to be preserved and to be made visible. Those who come here may see road slabs preserved in situ but also the brick channel underneath the longitudinal axis of the road that was meant to ensure its drainage.

The central part of the road was flanked by two rows of stone slabs with carved edges that were meant to prevent the sideslip of the carts that ensured the food and equipment supplies of the military camp.

The restoration team highlighted segments of the side channels placed by the Romans in order to ensure the drainage of the rainwater but also some of the columns of the porticus, the covered gallery that guarded the road on each side. The traces of the Apulum Roman Castrum, archaeologically researched and touristically highlighted, are part of the „European Cultural Route of the Roman emperors and wine along the Danube”.

3. Poarta de sud a castrului roman –Porta Principalis Dextra

Cea mai vizibilă urmă a castrului de la Apulum este poarta de pe latura de sud, numită Porta Principalis Dextra. Estesingura dintre cele patru porți ale castrului de formă patrulateră care a rămas până în zilele noastre. Obiectivul, de maximă importanță pentru istoria antică a spațiului românesc, este pus în valoare pe Traseul celor Trei Fortificații, amenajat în zona sudică și sud-estică a Cetății Alba Carolina. Vestigiile rămase înfățișează doar o parte din aspectul de altădată al Porții și cam o treime din elevația ei de acum 1800 de ani. Chiar și așa, este o mărturie vie a civilizației romane pe aceste meleaguri și vorbește despre o perioadă înfloritoare a anticului Apulum.

Porta Principalis Dextra face parte din categoria porților duble, iar în trecut era încadrată de două turnuri masive, care aveau peste 8 metri înălțime. Zidurile, de o parte și de alta, aveau înălțimea de 7 metri și grosimea de 2 metri.

Ce se ascundea dincolo de poarta sudică a castrului? Aici începea așezarea civilă. Drept dovadă sunt urmele construcțiilor din acea perioadă scoase la lumină de către arheologi.

Pentru a oferi vizitatorilor români și străini o imagine cât mai coerentă asupra porții, restauratorii au recompus blocurile de piatră de acum aproape două milenii cu cele mai noi, ușor de identificat după culoarea mult mai albă. Altfel spus, au adus în fața vizitatorilor o mărturie palpabilă a șederii la Apulum a vestitei Legiuni a XIII-a Gemina, singura legiune care a staționat în Dacia pe toată perioada ocupației romane.

Sursa: www.albaiuliaqr.ro

EN: The Southern side gate of the Roman castrum

The most visible trace of the Apulum Castrum is the gate on the Southern side named Porta Principalis Dextra. It is the only one of the four gates of the rectangular castrum that was preserved until nowadays.

The monument, of a great importance for the ancient history of the Romanian space, is highlighted inside the Three Fortifications Route, arranged in the Southern and South-Eastern side of Alba Carolina Citadel.

The vestiges present us only a small part of the former aspect of the gate and about a third of its 1880 years elevation. Nevertheless, it is a living testimony of the Roman civilization in this area and is about a flourishing period of the ancient Apulum.

Porta Principalis Dextra belongs to the double gates category and in the past it was sustained by two over massive towers of 8 meters in height. The walls on each side of the gate were about 7 meters in height and 2 meters thick.

What was beyond the Southern gate of the castrum? The civil settlement began here. As a proof we have the traces of the constructions from those times brought to light by the archaeologists.

In order to offer the Romanian and foreign visitors an image of the gate as coherent as possible, the restoration team recomposed a wall using stone blocks from almost two millennia ago and new ones, easy to identify because of their much whiter color. In other words, they brought in front of the visitors a palpable testimony of the settlement in Apulum built by the 13th Legion Gemina that remained in Dacia during the entire period of the Roman occupation.

4. Zidul de sud a castrului roman (fațada sudică a Palatului Principilor)

Palatul principilor din Alba Iulia constituie unul dintre cele mai importante ansambluri – monument ale orașului și ale Transilvaniei. În perimetrul său se află urme ale castrului roman suprapuse de fortificația medievală a Albei, ale centrului episcopal medieval și modern catolic, ale capitlului medieval, dar și locuințe ale clericilor. În timpul Reformei religioase, principii Transilvaniei (sec. XVI-XVII) au preluat aici construcțiile mai vechi, le-au refăcut și le-au transformat într-o rezidență amplă și fastuoasă, organizată în jurul a trei curți. Dar, unitatea palatului din sec. al XVII-lea nu s-a păstrat, el suferind multe reparații și adaptări odată cu preluarea sa de către armata habsburgică (sec. XVIII).

Pe latura sudică se păstrează o parte din zidul castrului pe o înălțime de 6-7 m și cu o lungime de 150 m, fiind parțial înglobat în clădirea Palatului princiar și cea a Palatului episcopal la (finalul secolului al XII-lea și începutul celui de-al XIII-lea).

Sursa: www.memoriaurbis.apulum.ro

EN: The Southern side of the Princely Palace

The Palace of Princes is one of the most important monuments in Alba Iulia and in Transylvania. Within its space, traces of Roman and medieval fortifications, the medieval and modern bishopric, the medieval cathedral chapter, and the dwellings of clerics still exist. During the Reformation, the princes of Transylvania (sixteenth to seventeenth centuries) took over and repaired earlier buildings, transforming them into a grand, luxurious residence organized around three courtyards. But in the eighteenth century the unity of the palace was destroyed as it suffered repairs and adaptation after it was occupied by the Habsburg army.

On the southern side, the fortress wall is preserved 6-7 m high, on a length of 150 m, partially embedded in the buildings of the Princely Palace and of the Episcopal Palace (end of the 12th – beginning of the 13th centuries).

5. Zidul de vest al castrului roman (Museikon)

Clădirea a găzduit primul spital militar din România. Mai exact, vreme de aproape 300 de ani, clădirea a funcționat ca spital militar, iar mai apoi ca spital civil, de neuro-psihiatrie. Întorcându-ne la rolul său militar, trebuie să subliniem că garnizoana habsburgică din Cetate a fost prima din Transilvania care a beneficiat de un astfel de așezământ. Aici erau adăpostiți și izolați bolnavii de ciumă, epidemie care a afectat și orașul Alba Iulia, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea.

Cercetările arheologice recente au scos la iveală date care arată că locul are o importanță majoră, atât pentru Alba Iulia, cât și pentru Transilvania. Edificiul este unul medieval, ridicat pe structuri romane și care a suferit modificări majore în vremea habsburgilor. Pentru ca vizitatorii să înțeleagă importanța locului, elementele arhitecturale descoperite au fost puse în evidență. Într-una dintre încăperi, spre exemplu, își dau mâna toate cele trei epoci istorice amintite: blocurile de piatră romane sunt înglobate în zidul medieval, totul fiind acoperit de o boltă austriacă. Dacă ne întoarcem la romanitatea locului, fațada de vest integrează zidul roman de apărare al fostului Castru de la Apulum pe o lungime de 15 m și o înălțime de 4 m. Arheologii au lansat teoria că zidul este, de fapt, o refacere radicală din perioada de după 270-275 d.Hr., care a implicat și mutarea aliniamentului cu circa o jumătate de metru spre interior.

Sursa: www.albaiuliaqr.ro

EN: The western wall of the roman castrum (Museikon)

The building of Museikon hosted the first military hospital in Romania. More specifically, the building functioned as a military hospital for nearly 300 years and then as a civilian neuro-psychiatric hospital. Concerning its military purpose, we must point out that the Habsburg garrison in the fortress was the first one in Transylvania to benefit from services of such an institution. The place also sheltered and isolated patients suffering from plague, an epidemic that affected Alba Iulia city in the first half of the eighteenth century.

Recent archaeological research has revealed data able to show the major importance of this place for both Alba Iulia and Transylvania. It is a medieval edifice which was built on Roman structures and which suffered major changes during the Habsburg era.The uncovered architectural elements have been highlighted so that visitors can understand the significance of the place. In one of the rooms, for example, traces of all three historical epochs intertwined – Roman stone are embedded within the medieval walls, all being covered with an Austrian vault. If we go back to the Roman origin of the place, we notice that the western façade integrated the Roman defense wall of the former Apulum Castrum, on a length of 15 m and a height of 4 m. The archaeologists have come up with the theory that the wall was, in fact, the result of some restoration works that took place in the period following the years 270-275 AD, which also involved wall alignment relocation inwards by about half a meter. 

.

6. Palatul guvernatorului consular al celor trei Dacii de la Apulum – Praetorium Consularis (Apulum)

Palatul guvernatorului consular al Daciei romane (praetorium consularis) de la Apulum reprezenta sediul oficial al administrației provinciale, fiind în fapt o combinație între o instituție publică de prim rang a provinciei și reședința privată a guvernatorului. El a fost amplasat la est-sud-est de castrul legiunii a XIII-a Gemina și era un complex rezidențial de mare întindere (ocupând un areal de 4-5 hectare), care cuprindea mai multe aripi, unde guvernatorul și numerosul său staff își desfășurau activitatea.

Partea cea mai importantă a Palatului guvernatorului a fost dezvelită de de Adalbert Cserni, primul director al Muzeului din Alba Iulia., care în intervalul 1888-1908 a efectuat primele săpături arheologice pe o suprafaţă de 13 000 m², într-o zonă situată pe atunci în glacis-ul fortificaţiei austriece, la circa 130 m spre est „de zidul cel mai sudic al cetăţii” (în prezent la 150 m sud de actuala biserică reformată de pe Bulevardul Regele Ferdinand I şi până la fosta Fabrică de spirt). Adalbert Cserni a descoperit atunci un vast edificiu, pe care l-a denumit „Marile therme” (băi) romane de la Apulum, datorită numărului mare de camere dotate cu bazine şi cu instalaţii de încălzire.

Părți ale aceluiași complex au fost descoperite la nord, nord-est şi nord-vest de săpăturile lui Adalbert Cserni, respectiv de-a lungul căii ferate Alba Iulia-Zlatna (1943) şi pe locul de amplasament al noii clădiri a Liceului economic, ca urmare a săpăturilor arheologice efectuate de arheologii Ioan Berciu şi Alexandru Popa (1962).

Cele mai recente cercetări arheologice ale Palatului guvernatorului, conduse de Viorica Rusu-Bolindeț și colaboratorii ei (1992-2019), se efectuează pe str. Munteniei și se situează la circa 150 m sud şi sud-vest de marele edificiu dezvelit de Adalbert Cserni, clădirile monumentale, ca şi materialele arheologice descoperite dovedind faptul că ele aparţin aceluiaşi complex.

Atribuirea marelui complex arheologic situat la est-sud-est de castrul legiunii a XIII-a Gemina ca fiind Palatul guvernatorului s-a făcut pe baza inscripţiilor dedicate de guvernatori ai Daciei romane împăraţilor şi diferitelor divinităţi, precum şi după dedicaţiile către aceştia făcute de către ofiţeri şi subofiţeri din staff-ul lor. Se adaugă un număr impresionant de ştampile pe materiale tegulare, în care apar numele trupelor speciale însărcinate cu paza guvernatorilor (equites și pedites singulares, numerus singularium), care apar la Apulum numai în arealul ocupat de praetorium consularis.

Planul vestigiilor aparţinând Palatului guvernatorului dezvelite până în acest moment include atât sediul oficial al acestuia (în care se aflau birourile ofiţerilor şi subofiţerilor săi – officium consularis-, camere destinate activităţilor economice şi personalului, temple închinate unor zeităţi romane etc.), cât şi reşedinţa sa privată. Guvernatorii Daciei romane și-au desfășurat activitatea în acest complex din anii 168/169 p. Chr până la retragerea stăpânirii romane din Dacia (271/275 p. Chr.).

Fiind un monument unicat în provincia Dacia și unul dintre puținele păstrate din Imperiul roman, valorificarea lui istorico-turistică ar reprezenta o redare a istoriei romane a anticului Apulum pentru generațiile viitoare.

Autor: Dr. Viorica Rusu-Bolindeț (MNIT Cluj-Napoca)

EN: The Palace of the consular governor of Roman Dacia from Apulum – Praetorium Consularis (Apulum)

The Palace of the consular governor of Roman Dacia (praetorium consularis) from Apulum represented the official headquarters of the provincial administration, being in fact a combination between a first-rank public institution of the province and the private residence of the governor. It was located east-southeast of the fortress of legion XIII Gemina and was a large residential complex (occupying an area of 4-5 hectares), which included several wings where the governor and his numerous staff conducted their activity.

The most important part of the Palace of the Governors was discovered by Adalbert Cserni who, between 1888 and 1908, carried out the first archaeological excavations on an area of 13.000 m2, in an area then located in the glacis of the Austrian fortification. Adalbert Cserni then discovered a vast edifice that he called ” The Great Thermae” of Apulum, due to the large number of rooms equipped with basins and heating installations, drawing up a detailed archaeological plan.

Systematic archaeological research at the Palace of the Governors was resumed in 1992 by Dr. Viorica Rusu-Bolindeț and her collaborators on Munteniei St., about 150 m east of the old excavations of A. Cserni. The monumental buildings and archaeological materials discovered here prove that they belong to the same complex. The attribution of the large archaeological complex located east of the fortress of the legion XIII Gemina as the Palace of the Governors was made on the basis of the inscriptions dedicated by the governors of Roman Dacia to the emperors and various divinities, as well as the dedications to them made by the officers of their staff. An impressive number of stamps on bricks and tiles are added, in which the names of the special troops in charge of guarding the governors (equites and pedites singulares, numerus singularium), these being discovered especially in the area occupied by the praetorium consularis. Being a unique monument in the province of Dacia, and one of the few preserved in the Roman Empire, its archaeological and tourist capitalization is a necessity for the transmission of the history of ancient Apulum to future generations.

7. Așezarea civilă – Domus I

Cercetarea arheologică preventivă din sectorul DOMUS I-THERMAE a fost efectuată în municipiul Alba Iulia în anii 2009 și 2019, în partea de sud-est a sitului Apulum. Ne aflăm într-o zonă importantă a sitului Apulum, în așezarea civilă a castrului care, în timpul împăratului Septimius Severus (193-211 p. Chr.), a fost ridicată la rangul de municipium (municipium Septimium Apulense).  A fost descoperită o casă romană de tip domus, o parte a clădirii unor băi romane, un drum roman și o mica clădire alcătuită din două încăperi.

Cea mai importantă descoperire este casa romană de tip domus care ocupă o suprafață de circa 2000 mp  și a aparținut probabil familiei unei autorități locale (armată sau administrație), fiind construită după a doua jumătate a secolului al II-lea p. Chr. Clădirea are cel puțin două faze de construcție, are o planimetrie tipică, încăperile fiind dispuse în jurul unei curți cu peristil. A fost descoperită o latură a colonadei cu patru baze de coloane care flanca un altar. La intrare (vestibulum) și în interiorul zonei deschise oaspeților (atrium) au fost identificate numeroase fragmente de tencuială pictată căzute pe podea. Pictura murală din casa romană descrie scene figurative cu motive vegetale și animale: copaci, flori, o pasăre și un cap de pisică.

Au putut fi cercetate câteva spații ale complexului termal orientat E-V: o structură absidată, puternic încălzită (laconicum), apoi un alt spațiu încălzit – caldarium – destinat băilor cu apă caldă, și tepidarium – o încăpere mai mare, încălzită subteran prin pardoseală şi vertical prin pereții în care au fost montate cărămizile cu patru protuberanțe (tegulae mammatae). Perioada de funcționare a termelor cuprinde a doua jumătate a sec. II p. Chr. și primele decenii ale sec. III p. Chr.

Autor: Dr. Anca Timofan (MNUAI)

EN: Civil settlement – Domus I

The rescue archaeological research carried out in 2009 and 2019 led to the uncovering of a part of the Roman city (canabae/municipium Septimium Apulense), near the fortress. Were discovered: a Roman house – domus type, a part of the Roman baths (thermae), a road, and a small building consisting of two rooms. The most important discovery is the Roman house (domus type), which occupies an area of about 2000 square meters and probably belonged to the family of a local authority (army or administration), being built after the second half of the 2nd century AD.The building has at least two phases of construction, it has a typical planimetry, the rooms being arranged around a courtyard with a peristyle. It was discovered one side of the colonnade with four column bases that flanked an ancient altar. At the entrance (vestibulum) and inside the area open to guests (atrium) were identified numerous fragments of painted plaster collapsed on the floor. The mural depicted figurative scenes with plant and animal motifs: trees, flowers, a bird, and a cat’s head.

Several spaces were investigated: an apse structure, strongly heated (laconicum), then another heated space – caldarium – intended for hot water baths, and tepidarium – a larger room, heated from underground through the floor and through the walls. To ensure the circulation of warm air in these rooms with hypocaustum installations, three kilns called praefurnia were installed. The Roman baths functioned in the second half of the 2nd century AD C including the first decades of the 3rd century AD.

8. Așezarea civilă Domus II

Edificiul denumit convențional DOMUS II este situat la cca. 500 m nord de palatul guvernatorilor și la 700 m nord-est de DOMUS I. Cercetările arheologice preventive au fost efectuate la Alba Iulia, în partea de NE a sitului roman Apulum, pe un perimetru în care s-a efectuat anterior demolarea unei case. Terenul se află în sectorul de NE al așezării civile a castrului Legiunii XIII Gemina. În timpul cercetărilor au fost descoperite zidurile (fundații/elevații) a două clădiri romane (CL. I și CL. II). Au fost descoperite mai multe încăperi aparținând unei clădiri mari (CL.I), prevăzută cu culoar și curte, posibil o casă romană de tip domus. Una dintre camere a fost dotată cu o instalație de hypocaustum. Între cele două clădiri a fost descoperit un strat de pietriș, aparținând probabil unui drum secundar. Pe baza materialului arheologic și a analizei fazelor și a tehnicii de construcție, se poate stabili o perioadă de existență a clădirilor romane în a doua jumătate a secolului al II-lea p.Chr., cu anumite renovări și diviziuni structurale în secolul al III-lea p.Chr.

Autor: Dr. Anca Timofan (MNUAI)

EN: Civil settlement – Domus II

The edifice conventionally called DOMUS II is situated approx. 500 m north of the governor’s palace and 700 m north-east of DOMUS I. The rescue archaeological research was carried out in Alba Iulia, in the NE part of the Apulum Roman site, on a perimeter where the demolition of a house was previously carried out. The land is located in the NE sector of the civil settlement of the camp of the XIII Gemina Legion from Apulum. During the research, the walls (foundation/elevation) of two Roman buildings (CL. I and CL. II) were discovered. Several rooms belonging to a large building (CL.I), provided with a corridor and a courtyard, were discovered, possibly a Roman house of the domus type. One of the rooms was equipped with a hypocaustum installation. A gravel layer was discovered between the two buildings, probably belonging to a secondary road. Based on the archaeological material and the analysis of the phases and the construction technique, a period of existence of the Roman buildings can be established in the second half of the 2^nd century AD, with certain renovations and structural divisions in the 3^rd century AD.

9. Zona Partoș

Odată cu construcția castrului de la Apulum, în împrejurimile ei s-au dezvoltat două centre urbane, fiecare cu propria evoluție. Cel din jurul castrului a luat ființă dintr-o așezare civilă (canabae) care a primit probabil rangul urban de municipium în perioada împăratului Septimius Severus (r. 193-211 d.Hr.) purtând numele oficial de Municipium Septimium Apulense.

Un alt oraș s-a dezvoltat dintr-o așezare de coloniști și era situat pe marginea Mureșului fiind ridicat la rangul de municipium în timpul împăratului Marc Aureliu, purtând numele acestuia: Municipium Aurelium Apulense. În timpul următorului împărat, Commodus, orașul a primit statutul de colonia: Colonia Aurelia Apulensis. Ridicarea la acest rang a conferit orașului și ius italicum, ce a însemnat drepturi similare cu ale orașelor din peninsula Italiei.  Într-o inscripție ce datează din anul 253, orașul este întâlnit sub denumirea de Crysopolis ce desemna „orașul bogat în aur” cu referire la bogățiile care se centralizau aici.

Încă din epoca romană, așezarea de la Alba Iulia își poate revendica și statutul de port fluvial la râul Mureș, ce se va regăsi în denumirea cartierului Partoș, care derivă de la latinescul portus ce înseamnă port.

Existența unui colegiu al corăbierilor (collegium nautarum) la Apulum nu doar că atestă navigabilitatea Mureșului, dar și sugerează o posibilă arteră fluvială în transportul sării. Denumirea de „salariu” (derivat din latinescul salis) fiind atunci un supliment în sare la solda celor din armată.

Atât împărații romani cât și regii, principii, apoi împărații Evului Mediu și ai epocii moderne au obținut venituri substanțiale din monopolul asupra sării din Transilvania, chiar mai mari, adeseori decât din cel al metalelor prețioase.

Sursa: Radu Ota, De la canabele legiunii a XIII-a Gemina la municipium Septimium Apulense, Editura Altip, Alba Iulia, 2012; www.memoriaurbis.apulum.ro

EN: The Partoș area

With the construction of the Apulum castrum, two urban centers developed in its surroundings, each with its own evolution. The one around the castrum originated from a civil settlement (canabae) which probably received the urban rank of municipium during the reign of Emperor Septimius Severus (r. 193-211 CE), bearing the official name of municipium Septimium Apulense.

The other one, developed from a settlement of settlers, was located on the edge of the Mureș river and was given the rank of municipium during the reign of Emperor Marcus Aurelius, bearing his name: municipium Aurelium Apulense. During the next emperor, Commodus, the city received the status of colonia: Colonia Aurelia Apulensis. Elevation to this rank also gave the city ius italicum, which meant rights similar to those of the cities of the Italian peninsula. In an inscription dating from the year 253, the city is found under the name of Crysopolis, which meant „the city rich in gold”, referring to the riches that were concentrated here.

There is evidence of a port at Alba Iulia dating back to Roman Dacia and the name of the neighbourhood Partoș derives from the Latin portus.

The transportation of salt, along with other goods, on the Mureș River, is attested to by the existence of a company of shippers (collegium nautarum). Intriguingly, the word salary derives from the Latin term referring to the supplement of salt given to army personnel.

Transylvanian salt provided substantial revenues to the emperors of Rome ancient times, as well as to medieval kings and princes.