m

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe co-finanţate de Uniunea Europeană vă invităm să vizitaţi
www.fonduri-ue.ro

Urmăriți-ne pe:
GO UP

Cetatea Alba Carolina!

Muzeul Național al Unirii

Clădirea care adăpostește astăzi Muzeul Național al Unirii a fost ridicată între anii 1851-1853, pentru a servi ca locuință și adăpost sigur pentru o parte a personalului din garnizoana austriacă de la Alba Iulia. Deși denumirea sa oficială a fost de Pavilionul Ofițerilor, imobilul mai este cunoscut și sub numele de Babilon, asta pentru că cei găzduiți aici erau de diferite naționalități (austrieci, maghiari, polonezi, cehi etc.).

Zidurile foarte groase, spațiile și gangurile boltite din subsol, peste care se suprapun încăperile și coridoarele parterului acoperite cu același sistem, la care se adaugă cele două etaje evidențiate prin elemente decorative introduse în plastica fațadelor, dau acestei clădiri masive, aspectul unei fortărețe. Edificiul adoptă un plan în forma literei U definit printr-o latură principală, în lungime de 100 m și două aripi laterale care delimitează o curte deschisă spre vest.

Intrarea principală este pusă în evidență printr-un portic amplu, a cărui terasă se sprijină prin intermediul unor arcade, pe stâlpi prismatici masivi. Clădire și-a păstrat în ansamblu aspectul inițial la exterior, elementele de plastică arhitectonică fiind puternic evidențiate la nivelul fațadelor, de la ancadramentele deschiderilor, brâuri, cornișe, la parapetul cu creneluri, turnulețe de colț sau balustrada ajurată cu patrulobi înscriși în muluri neogotice de la porticul care marchează intrarea principală.

Transformările au afectat în special interiorul, după anul 1968, clădirea găzduiește Muzeul Național al Unirii.

Organizarea expoziției permanente, amenajarea circuitului pentru vizitatori, a depozitelor pentru obiecte sau a spațiilor necesare personalului, a presupus efectuarea unor modificări axate în special spre facilitarea comunicațiilor interioare, fiind necesară practicarea unor deschideri și construcția unor scări mai ample în dreptul intrărilor sau a ieșirilor.