Biserica Sfânta Treime din cartierul Maieri II reprezintă cel mai vechi locaș de cult, înălțat pentru românii din Alba Iulia în anul 1713. Biserica a fost amplasată la marginea noului oraș, apărut în condițiile evacuării forțate de către austrieci a locuitorilor din jurul cetății medievale. În partea lui de sud-est, pe un teren ferit de inundații, acordat de generalul Steinville, în schimbul mitropoliei ortodoxe demolate de autoritățile militare, în 1714, pentru a face loc fortificației bastionare, a fost ridicat acest edificiu religios.

Cu materialele de construcție recuperate din vechiul așezământ mănăstiresc și banii primiți ca despăgubire (1300 florini) s-a realizat doar înălțarea unei biserici micuțe, alcătuită în prima etapă din altar și naos. S-a reușit în schimb salvarea numeroaselor obiecte de cult (icoane, cărți, veșminte preoțești, clopote etc.) și osemintele mitropolitului Atanasie, reînhumat, în apropierea noului locaș.

Între anii 1720-1725, naosul bisericii a fost prelungit spre vest și s-a adăugat pronaosul, interiorul fiind împodobit cu frescă și catapeteasmă pictate de vestitul zugrav Iosif Ieromonahul, venit din Țara Românească. Ajunsă în stare de degradare, biserica este preluată de greco-catolici, în anul 1760, fiind înzestrată cu un turn clopotniță și o școală primară. Ca material de construcție s-a folosit piatra și cărămida realizându-se un frumos parament ale căror motive decorative denotă influența arhitecturii de la sud de Carpați.

În structura zidului se regăsesc de asemenea, fragmente de monumente antice și medievale, un interes aparte reprezentând piatra de mormânt a Zamfirei (1622) încastrată la baza turnului clopotniței.

Între valorile dobândite și păstrate de biserică menționăm clopotul din 1620, fragmentul pictural ce reproduce într-o interpretare originală scena sinodului de la Niceea (787) și cristelnița de piatră a cărei inscripție în latină amintește de magistrul corăbier Andreas David din Partoș, la 1786.