Lăcașul de cult este singura Biserică reformată calvină din Alba Iulia. Este situat în orașul de jos, în fostul cartier al etnicilor maghiari, considerat multă vreme partea centrală a urbei. Biserica a fost ridicată între anii 1757-1761, pe un teren obținut cu consimțământul împărătesei Maria Terezia. Anii fondării și numele ctitorilor figurează pe inscripția de deasupra intrării în biserică, pe fațada nordică a turnului clopotniță. Edificiul, de dimensiuni modeste, are un plan aparte, diferit față de celelalte biserici de secol XVIII din Alba Iulia. Este o biserică de tip sală, alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară închisă la capetele de est şi de vest cu câte o absidă semicirculară; un turn-clopotniţă, amplasat pe latura de nord, cu un portic pe unde se face și accesul în biserică.

Interiorul bisericii este unul sobru, cu puține elemente decorative. Cele mai spectaculoase sunt amvonul cu baldachin din lemn, datat 1765; balustrada tribunei care susține orga, împodobită în trecut cu o spectaculoasă pictură, numai parțial vizibilă astăzi; și monumentul funerar al lui János Bálint, senator al orașului Alba Iulia, mort în 1836. Și exteriorul bisericii este la fel de sobru.

Biserica și-a dobândit aspectul din prezent, în urma unui proiect de restaurare din 1860, la care s-au adăugat alte renovări însemnate între anii ’70 şi ’90 ai secolului XX.