„Biserica grecilor” este unul dintre cele patru lăcașuri de cult ridicate pentru românii din „Orașul de Jos” în secolul al XVIII-lea. Denumirea de „Biserica grecilor” face trimitere la contribuția negustorilor aromâni la ridicarea ei. Între ctitori s-ar afla și numele preotului Nicolae Raț, ultimul duhovnic al lui Horea și Cloșca. În documente se mai menționează și calitatea de biserică „neunită”, adică ortodoxă, spre deosebire de lăcașurile greco-catolice. Nevoia ridicării lăcașului de cult pare să aibă legătură cu preluarea Bisericii ortodoxe din actualul cartier Lipoveni de către uniți, după 1760.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, la momentul construcției, „Biserica grecilor” se afla la marginea orașului Alba Iulia, în câmp. Pe măsură ce au fost construite noi și noi case și urbea s-a extins, lăcașul de cult a ajuns să aibă o poziție centrală.

Planul edificiului este de biserică-sală. Turnul cu două intrări se deosebește de al celorlalte Biserici ortodoxe din Orașul de Jos, în sensul că nu dă impresia de masivitate, ci de armonie deplină cu corpul bisericii.

În interior, pe una dintre ușile altarului, se află o imagine mai puțin obișnuită, cu arhidiaconul Ștefan prezentând macheta bisericii. Iconostasul este unul grandios, cu elemente tipic baroce.

Biserica, cu hramul „Buna Vestire”, păstrează o parte din patrimoniul de secol XVIII: actul de danie din anul 1799, cărți de cult cu primele însemnări ale donatorilor, trei candele de argint din anul 1786, icoana împărătească datată în 1793. Merită amintit și un impresionant epitaf lucrat în fir de mătase din secolul al XIX-lea.