O datare a bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Lipoveni în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, este pe deplin justificată în condițiile întemeierii unei noi așezări urbane pentru populația evacuată forțat din jurul cetății medievale.

Documentele menționează măsurile întreprinse de autoritățile militare austriece, prin generalul Steinville (cu puțin timp înainte de moartea sa, în 1720), de a asigura comunității românești subvențiile necesare mutării în cartierul Lipoveni, iar bisericii intravilanul destinat edificării. Pe de altă parte, tradiția atribuie construcția acestui locaș și denumirea cartierului, meșterilor aduși din Lipova (Arad), pentru înălțarea zidurilor Cetății bastionare.

De la 1752, biserica apare și în reprezentările cartografice, care îi marchează amplasamentul. Motiv al disputelor confesionale între ortodocși și greco-catolici, mai intense între 1759-1761, biserica suferă stricăciuni și necesită reparații ample.

Efectuate în cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, pe seama credincioșilor și a magistrului de poștă Ioan Dragoș de Thurma, lucrările au constat din supraînălțarea zidurilor și adăugarea turnului clopotniță, la 1763, în timpul episcopului Petru Pavel Aaron. În lapidarul amenajat lângă biserică se mai păstrează o parte din valoroasele monumente funerare cu numele și însemnele ctitorilor sau a personalităților înscrise pe lespezile de piatră: Johannes Dragosch de Thurma, generalii Lecca și Lupeanu Grigoriu.